[link]

realitatea nu exista.
noapte buna tuturor!







Ca si cum ai vedea muntii plangand...
Ca si cum ai citi din deseturi un gand...
Ca si cum ai fi mort si totusi alergand...
Ca si cum ieri ar fi in curand

...

Cred ca inca e toamna.Adica,o simt inca in piept.Ma doare....Toamna...pieptul...Dar e frumos...Da,e frumos ...
E inca toamna...mereu a fost asa...doar ca azi...azi a nins.Era pe la ora pranzului parca...si-am vazut cum ninge.Desigur,sunt putini cei ce-au vazut cum fulgii de nea zburdau haotic prin aer ...dar nu conteaza.
La un moment-dat,mi s-a parut ca unul din fulgi mi-a atins stingher obrazul...S-a topit acolo,pe pielea mea....Il port acum in mine...

A fost frig tare tare azi...Asa de frig ca mi-au inghetat mainile si nasu' .Si am visat un pic la Craciun si la cadouri...si...

In autobuz m-am uitat la oameni.Stateam inghesuita pe-un scaun si ma uitam la ei cu atentie.Erau tristi si adanciti in ganduri.Asa de adanciti ca nu se vedeau unii pe altii.Ma gandeam ca fiecare rid de pe fata lor,e un vis neimplinit.Neimplinit nu din neputinta ci din [link] observat ca oamenii sunt incredibil de lasi.Asa de lasi ca uneori,zau ca-mi vine sa-i zgudui un pic.
Oamenii mari sunt urati.Eu nu vreau sa fiu niciodata om mare.Eu vreau sa raman mica,chiar daca unii mi-au zis ca e rau sa fii copil prost,asa ca mine.Eu vreau sa raman cu zambetu' pana la urechi si cu vise cat pentru toata omenirea.Da.

Azi m-am plimbat iar mult.Eu,muzica..si-o frunza ce-am gasit-o in statie la Valea Ialomitei.Saracuta,era acolo ratacita si galbena...atat de galbena!
In fiecare zi ma agat de cate o frunza...ca sa nu fiu singura.
Si cum spuneam,am mers mult,eu si frunza mea galbena.Si gandurile mi-erau invelite in sunete.
M-am dus la Uriasul din Piata Revolutiei si-am stat un timp cu el.Mi-e drag tare Uriasul asta.E tot timpul acolo,asteptand cu palma deschisa...nemiscat...Nu clipeste...nu spune...doar asteapta. M-am asezat langa picioru' lui si-am mancat o cioco cu rom.Oamenii treceau in graba pe langa noi si nu ne bagau in seama.In casti incepuse ''Fara petale'' si m-am intristat un pic...''Fara petale'' ma intristeaza mereu.Cred ca e rupta din mine piesa asta...
(...) Cand am plecat mi-am atins mana de cea a Uriasului...Voiam sa stie ca nu-i singur...
____________
______________
Am scris doua randuri pe care le-am taiat apoi.

Acum ,pe seara a plouat putin...Desigur ploaia a fost mai frumoasa decat oamenii...Am stans-o pe toata in mine...De prea multa sete,am luat ploaia in mine.D-asta s-a oprit asa repede.

Cand o sa fie iar Luna plina?

Mi-e un pic frig.


A.

...''Si iata,m-am trezit
ca lucrurile sunt atat de aproape de mine,incat abia pot merge printre ele
fara sa ma ranesc.
E un sentiment dulce acesta,
de trezire,de visare ...

...

Si eu,cu panzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni,si lucrurile vin tot mai aproape,
si pieptul mi-l strang si ma dor.''




......

....


Nu stiu prea bine cand a inceput sa-mi placa ploaia…Dar nu-mi place ploaia de cand ma stiu… Poate imi place ploaia,de cand m-am aflat…Dar nici asta nu-mi amintesc cu exactitate cand a fost.

Si nu stiu bine de ce imi place ploaia… Poate e mirosul… Poate e frigul… Poate e felul in care stropii de ploaie mi-aluneca siroaie pe piele.. Poate e senzatia ce mi-o da cate-un strop ce se rataceste pe buza mea de jos… Poate e sentimentul ca Vantul si Ploaia sunt suflete pereche… Poate e felul in care plutesc frunzele prin balti … Poate e melancolia…Sau poate e pur si simplu.

Nu-mi amintesc nici macar ce anume m-a facut sa-ntind bratele ploii atunci,demult,pe-un drum de munte…Nu-mi amintesc de ce zburdam asa prin ploaie…Da’ imi amintesc ca zambeam…ca era bine…ca eram goala de orice gand…Ca eram ploaie.

Si-au fost atatea vise pe care le-am asternut pe vreme ploioasa…Il stiu inca pe fiecare-n parte…ce culoare avea..ce miros…

Visele ce se nasc atunci cand ploua sunt mai speciale…

Nici ploile infernale nu stiu cand au inceput sa-mi placa.Dar a fost o vreme in care,atunci cand incepea sa tune si sa fulgere imi luam ciobanescul alaturi si ma bagam sub-masa strangand tare in maini cate-o iconita. Poate in clipa in care-am simtit prima data revolta,am vazut si frumusetea furtunii. Poate atunci cand ma rupeam in mine de durere,simteam cu adevarat furtuna...Sau poate e senzatia ce-o am cand ascult ‘’ Ploaie in luna lui Marte’’… Poate e dorinta ce se aprinde o data cu fiecare fulger…

Cateodata,ploaia ma rupe de lume.Cateodata o simt venind din mine…Cateodata ma sfasii in mine cand ploua…Dar sunt dati in care ploaia ma linisteste…Sunt momente in care invaluita de stropii ei..de Vantul ei,sunt cea mai fericita din lume…Clipe in care,vorba Anei Blandiana,sunt cea mai frumoasa din lume…Da,cand ploua,sunt cea mai frumoasa din lume.

Visele ce le impletesc au gust de ploaie…

Ploile de toamna imi sunt cele mai dragi…

Dansul in ploaie imi pare cel mai frumos si simplu dans…

Si starea de ploaie e imposibil de aratat prin cuvinte…Si ma gandeam acum,c-ar fi frumos sa ne prindem toti de maini..si sa fim desculti si veseli ..si sa facem o hora in ploaie…Sa nu ne pese de oamenii mari si seriosi si pe jumatate morti ce-si poarta umbrelele grabiti…sa nu ne pese de raceli..sa ne pese de clipa…Sa lasam ploaia sa curga din noi..prin noi..sa dansam cu ea si sa danseze cu noi…Sa culegem stropi reci pe buze…Sa ne treaca fiori pe sira spinarii...Sa ne scriem visele cand ascultam picaturile ce se lovesc in geam…Sa ne sarutam iubitii in ploaie…Sa stam nemiscati in plina ploaie sau sa ne purtam bocancii prin toate baltile… Sa alergam apoi pana in casa,sa ne-aruncam hainele si sa bem ceai fierbinte…Sa desenam inimioare pe geamul aburit….Sa fim fericiti …Da,sa fim fericiti!

A.

Tu es le verre je suis le vin...
Tu es le vent j'suis la rafale..
Tu es le sang et moi la veine.


......

shh!